Despre muzica indiana clasica

Muzica indiana clasica este una dintre cele mai rafinate arte in India. Isi afla inceputurile in perioada vedica timpurie, cu mii de ani inaintea erei noastre. Vedele (cele mai vechi scrieri sacre indiene) erau recitate si intonate in sanscrita, iar Sama Veda este in intregime dedicata muzicii si descrierii diferitelor instrumente existente la acea vreme.

Potrivit traditiei indiene, muzica a luat nastere odata cu crearea universului, din Sunetul primordial denumit Aum, Naad sau „Cuvant”, ceea ce ii confera statutul de limbaj universal avand o dimensiune divina. Dincolo de sistemul elaborat al modurilor si al improvizatiilor, particularitatea muzicii clasice indiene sta in dimensiunea divina atribuita ei. Muzica indiana este considerata a fi o cale catre cunoasterea lui Dumnezeu, o sadhana (meditatie) catre ceea ce indienii numesc Moksha sau „Eliberare”. Melodiile si ritmurile sunt mijloacele prin care artistul sustine si realizeaza dialogul cu Divinitatea, purtand auditoriul spre noi dimensiuni ale acestei comunicari devenite act de venerare.

Elementele de baza in muzica clasica indiana sunt sistemul melodic, reprezentat de Raga (scari muzicale compuse din sunete aflate intr-o ordine bine determinata, avand principii proprii si particularitati specifice conferite de modul in care este dezvoltat si infrumusetat fiecare sunet, prin diferite ornamente si tehnici speciale) si Tala, sistemul ritmic, care este diferit de sistemul ritmic european prin structura sa deosebita. Astfel, el este structurat in cicluri de 10, 12, 14, 16 timpi, fiecare avand caracteristici proprii si purtand o denumire specifica. Atat Raga cat si Tala si-au pastrat forma si puritatea timp de mii de ani si au fost transmise pe cale orala, fiind cantate si astazi.

● Raga YAMAN

Unul dintre cele mai populare si mai melodioase Raga. Fiecare Raga exprima o anumita stare de elevare spirituala. Raga semnifica in traducere „Energia Divina care patrunde spiritul”, ceea ce defineste menirea sa de a transmite prin muzica o scanteie de Divinitate si de a eleva astfel spiritul uman. Exista cateva reguli fixe care trebuie respectate si care fac diferenta intre un raga si altul. Una dintre aceste reguli se refera la momentul zilei (dimineata, dupa-amiaza, crepuscul, seara, noapte) sau la anotimpul in care el poate fi cantat. Raga Yaman este un raga de seara, care exprima stari de bucurie si fericire. Se folosesc 7 note.

Structura unui Raga cuprinde mai multe parti:

Alap: O introducere in care artistul incearca sa exprime starea emotionala specifica, definitorie a Rag-ului. Alap-ul nu are ritm si incepe intr-o stare de pace si seninatate, care treptat isi schimba dinamica, ajungand pana la o adevarata exaltare. Aceasta prima parte este considerata cartea de vizita a interpretului si cea mai importanta parte a rag-ului, ea dezvaluind prin tehnica si talentul muzicianului toata frumusetea, subtilitatea si profunzimea unui raga.

Jod: In aceasta parte artistul continua sa creeze spontan combinatii melodice si armonice de note. Spre deosebire de Alap, acum apare ritmul de tip Laya (similar batailor inimii), ceea ce confera acestei parti un efect profund linistitor, dincolo de emotia transmisa.

Jhala:Este partea cea mai alerta. Jhala inseamna final si ea incheie prima parte a prezentarii, in care tabla nu este prezenta. In jhala structurile si combinatiile ritmice sunt executate cu o mare viteza, ceea ce creeaza senzatia de flash sau de scanteie si sentimentul de extraordinar sau de inefabil.

Urmeaza doua compozitii traditionale, in care tabla se alatura sitarului:

Vilambit este o parte lenta, avand o structura de baza fixa intr-un ciclu ritmic de 16 timpi. Artistii creeaza spontan in fata publicului sofisticate variatiuni ale aceluiasi material melodic, avand viteze si ritmuri diferite. Improvizatia lor are caracterul unui dialog intre cele doua instrumente.

Continuare >>>